probatoriu
- PROBATÓRIU, -IE, probatorii, s.n. adj. 1. S.n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium.
- Ortografie: probatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. probatórie (sil.-ri-e); pl. m. și f. probatórii
- Ortografie: probatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. probatóriul; pl. probatórii, art. probatóriile (sil. -ri-i-)
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia