prigonire
- PRIGONÍRE, prigoniri, s.f. Acțiunea de a prigoni; persecuție, împilare, asuprire. – V. prigoni.
- Sinonime: PRIGONÍRE s. v. acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disen-siune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțe-legere, proces, vrajbă, zâzanie.
- Sinonime: PRIGONÍRE s. 1. v. oprimare. 2. v. persecutare.
- Ortografie: prigoníre s. f., g.-d. art. prigonírii; pl. prigoníri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
