precurmare
- PRECURMÁRE, precurmări, s.f. (Înv.) Acțiunea de a (se) precurma și rezultatul ei. – V. precurma.
- Sinonime: PRECURMÁRE s. v. curmare, încetare, oprire, potolire.
- Ortografie: precurmáre s. f., g.-d. art. precurmării; pl. precurmări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
