pocinog
- POCINÓG, pocinoage, s.n. 1. Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață. 2. (Reg.) Început (de bun augur); saftea. [Var.: pocinóc s.n.] – Din sl. poèinuku.
- Sinonime: POCINÓG s. 1. v. poznă. 2. v. necaz.
- Sinonime: POCINÓG s. v. saftea.
- Ortografie: pocinóg s. n., pl. pocinoáge
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
