plenar
- PLENÁR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.
- Sinonime: PLENÁR adj. v. complet, deplin, integral, întreg, total.
- Ortografie: plenár adj m., pl. plenári; f. sg. plenáră, pl. plenáre
Exemple pentru plenar
- Sonetul 16
Dar tu de ce acum să nu te lupți din plin
Cu-acest tiran de timp ce viața-ți vrea mereu
Și te-ai baricadat în tristul tău declin
Când poți trăi plenar, nu doar în versul meu?
Acum ești cocoțat pe tot ce e plăcut
Însă grădini virgine te așteaptă zeci,
Care doresc flori vii să-ți poarte-n solul mut
Nu ca a ta pictată, ce moartă e pe veci.
Și-așa al tău urmaș o viață va salva
Ce-al Timpului penel și-un ucenic condei
Nu o pot zugrăvi și n-o pot releva
Ca alții să te vadă trăind cu mult temei.
Dar când te dăruiești, mereu vei exista,
Căci cu talentul tău, te vei putea picta. (William Shakespeare)
» mai multe citate despre plenar...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia