plean
- PLEAN, pleanuri, s.n. (Înv. și pop.) Pradă (de război), captură; rechiziție. ♦ Jaf. ♦ Grup de prizonieri, ceată de oameni robiți. – Din sl. plen.
- Sinonime: PLEAN s. v. captură, pradă.
- Ortografie: pleán s. n., pl. pleánuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
