persecutare
- PERSECUTÁRE, persecutări, s.f. Acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție. – V. persecuta.
- Sinonime: PERSECUTÁRE s. 1. năpăstuire, nedreptățire, oropsire, persecuție, urgisire, (înv. și reg.) strâmbătățire, (înv.) obidire. (~ cuiva pe nedrept.) 2. v. oprimare.
- Ortografie: persecutáre s. f., g.-d. art. persecutării; pl. persecutări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
