pandur
- PANDÚR, panduri, s.m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandúr.
- Sinonime: PANDÚR s. v. haiduc.
- Ortografie: pandúr s. m., pl. pandúri
Exemple pentru pandur
- Diviziei prizonierilor români din U.R.S.S. realizată de Ana Pauker: Tudor Vladimirescu - Debrețin
Din falnic vânător de munte,
Ana mi te-a făcut Pandur -
Întâi ți-a-nfipt o stea în frunte
Și-apoi un debrețin... în tur. (Păstorel Teodoreanu)
» mai multe citate despre pandur...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia