osana
- OSANÁ, (1) osanale, s.f., (2) interj. 1. S.f. (La pl.) Cuvinte de laudă, de preamărire (exagerată); aclamații, ovații. 2. Interj. (Mai ales în imnurile religioase) Laudă! mărire! slavă! [Acc. și: (2) osána] – Din sl. osanna.
- Sinonime: OSÁNA interj. (BIS.) laudă!, mărire!, slavă!
- Ortografie: osána/osaná interj.
- Ortografie: osána/osaná interj.
- Ortografie: osaná s. f., pl. osanále
Exemple pentru osana
- Nova mihi apparuit Beatrix - II
Visând șezui la marginea pădurii
cu inima de-a Ei dorință plină
deși cu spaimă c-ar putea să vină
cătam pe cer, încrezător, augurii.
Deodată luna ochilor fu lipsă:
rotindu-se pe negurile goale
se mistui în roșii rotocoale
ca-ntr-o apocaliptică eclipsă.
Izbindu-se aripi nemăsurate
se-ntinseră pe pasări nevăzute
și se sbătură-n jurul meu ca sute
de duhuri ale serii turburate.
Pădurea auzii cum se frământă
bătută de-o lăuntrică furtună
cum fundurile nepătrunse tună
iar ierburile șueră și cântă.
Însuflețite, trunchiurile grele
părură că se smulg din rădăcini
și se târăsc troznind prin mărăcini,
să 'năbușească duhurile rele.
Tăcând apoi și foșnete și plângeri
se poleiră culmile cețoase
și-n sunete de trâmbiți glorioase
prin rariști se iviră oști de îngeri.
Și-am tremurat știind c-o să apară albă
mi-am strâns la piept mai arzătoare rana
priviam la cer și adorând: Osana
strigam spre-a constelațiilor salbă. (George Călinescu)
» mai multe citate despre osana...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia