ornic
- ÓRNIC, ornice, s.n. (Înv.) Ceasornic (de perete); orologiu, pendulă. – Oră + suf. -nic sau refăcut din [ceas]ornic.
- Sinonime: ÓRNIC s. v. ceas, ceasornic, orologiu, pen-dulă.
- Ortografie: órnic s. n., pl. órnice
Exemple pentru ornic
- Gândul
Fior pătruns de bruma tomnatică a firii
sălbatică risipă de energii latente...
sămânță încolțită în matricea gândirii
o chipuire-a humii prin clipele ardente.
E gândul
o lumină
mai repede
sau foc nestatornic
prin care se-arată
viața-n limba de ornic,
oglindă întoarsă
a florilor
și-a pomului-pom,
prin el
se-mplinește vecia
și o m u l
plăpândul
în om. (Dumitru Găleșanu)
» mai multe citate despre ornic...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia