dictionar roman englez

monocord


  1. MONOCÓRD, -Ă, monocorde, adj., s.n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv. 2. S.n. Străvechi instrument muzical cu o singură coardă. [Pl. și: (2) monocorduri] – Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord.
  2. Sinonime: MONOCÓRD adj., s. (MUZ.) 1. adj. unicord. (Instrument ~.) 2. s. canon. (Vechiul instrument numit ~.)
  3. Sinonime: MONOCÓRD adj. v. inexpresiv, monoton, neexpresiv, uniform.
  4. Ortografie: monocórd adj. n., f. monocórdă; pl. n. și f. monocórde
  5. Ortografie: monocórd s. n., pl. monocórduri
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro