monobloc
- MONOBLÓC, (1) adj. invar., (2) monoblocuri, s.n. 1. Adj. invar. Care este constituit dintr-o singură piesă, dintr-o singură bucată. 2. S.n. Dispozitiv, aparat sau sistem tehnic format dintr-un singur bloc nedemontabil. – Din fr. monobloc.
- Ortografie: monoblóc adj. invar. (sil. -bloc)
- Ortografie: monoblóc s. n. (sil. -bloc), pl. monoblócuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia