metoc
- METÓC, metocuri, s.n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire care aparține unei mănăstiri și care servește ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s.n.] – Din sl. metohu.
- Sinonime: METÓC s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mă-năstiri.)
- Ortografie: metóc s. n., pl. metócuri/metoáce
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
