menzil
- MENZÍL, menziluri, s.n., s.m. (Înv.) 1. S.n. Nume dat în țările românești, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac. 2. S.m. Curier, ștafetă. – Din tc. menzil.
- Sinonime: MENZÍL s. v. curier, diligență, mesager, poștalion, poștă, ștafetă.
- Ortografie: menzíl (poștă, diligență, act) s. n., pl. menzíluri
- Ortografie: menzíl (curier, ștafetă) s. m.
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
