lecuire
- LECUÍRE, lecuiri, s.f. Acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire. – V. lecui.
- Sinonime: LECUÍRE s. v. însănătoșire.
- Ortografie: lecuíre s. f., g.-d. art. lecuírii; pl. lecuíri
Exemple pentru lecuire
- Sonetul 62
Amorul propriu pus-a stăpânire
Pe ochi, pe suflet și pe trupul meu
Acest păcat nu are lecuire
Că-n inimă îmi stă ascuns mereu.
Eu cred c-am chip frumos cum nimeni n-are
Și-al meu contur se-arată a fi plăcut
Îmi definesc precis a mea valoare,
Căci la aspect pe toți i-am întrecut.
Dar când oglinda adevăru-mi spune
Că sunt bătrân și chipul mi-e ridat
Încep să mă privesc cu suspiciune
Și știu c-amorul propriu m-a înșelat.
Dar tu ești eu, și-atunci când mă fălesc
Cu chipul tău, pe loc întineresc. (William Shakespeare)
» mai multe citate despre lecuire...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia