jeluitor
- JELUITÓR, -OÁRE, jeluitori, -oare, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care se jeluiește (1); tânguitor. ♦ (Substantivat, f.; rar) Bocitoare. 2. S.m. și f. (Înv) Persoană care prezintă o jalbă; reclamant, petiționar. [Pr.: -lu-i-] – Jelui + suf. -tor.
- Sinonime: JELUITÓR s. v. reclamant.
- Sinonime: JELUITÓR adj. v. jalnic, sfâșietor, tânguios, tânguitor.
- Ortografie: jeluitór adj. m., s. m., pl. jeluitóri; f. sg. și pl. jeluitoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia