iscoditor
- ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor.
- Sinonime: ISCODITÓR adj., adv. 1. adj. v. atent. 2. adj. v. perspicace. 3. adj. v. inventiv. 4. adj., adv. bănu-itor, pieziș. (Privire oare; privește ~.)
- Ortografie: iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. și pl. iscoditoáre
Exemple pentru iscoditor
- Epigraf pentru o carte condamnată
Cititor bun, cu fire bucolică,
Sobru, naiv, cu pornire umană,
Dă deoparte cartea saturniană,
Orgiastică și melancolică.
Dacă nu ai învățat retorică
De la Satan, decan cu prihană,
Arunc-o! căci vei citi de pomană,
Sau mă vei crede poate isterică.
Dar dacă, fără să te lași fermecat,
Ochiul tău știe să plonjeze-n abis,
Citește-mă și iubește-mă curat;
Suflet iscoditor ce suferi deschis
Și caută raiul pe care-l avem,
Să mă căinezi, ca să nu te blestem! (Charles Baudelaire)
» mai multe citate despre iscoditor...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia