gonire
- GONÍRE, goniri, s.f. Faptul de a (se) goni; alungare. – V. goni.
- Sinonime: GONÍRE s. 1. v. hăituire. 2. v. izgonire. 3. v. sur-ghiunire. 4. v. montă.
- Ortografie: goníre s. f., g.-d. art. gonírii; pl. goníri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
