goni
- GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce). – Din sl. goniti.
- Sinonime: GONÍ vb. 1. v. alerga. 2. v. fugări. 3. v. hăitui. 4. v. respinge. 5. v. surghiuni. 6. v. izgoni. 7. v. îm-perechea.
- Ortografie: goní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 sg. și pl. goneáscă
Exemple pentru goni
- Sora mea
vaca are ochi atît de blînzi
și mă înțelege mai bine
decît voi, frați ai mei, pe mine
Pentru că voi nu m-ați mai vrea
și m-ați goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea
care spre mine privește
cu ochii înțelegători
de mărgărite și nouri ușori
cu gîndul la abatorul ce ni se pregătește
și ei și mie deopotrivă
de nevăzuta forță nemilostivă.
și fruntea sa e de zăpadă blîndă
și nu poartă ochelari
și tîmpla ei de lună și mă păzește
și nu stă la pîndă. (Eugen Jebeleanu)
» mai multe citate despre goni...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia