fereca
- FERECÁ, férec, vb. I. Tranz. 1. A acoperi, total sau parțial, cu metal un obiect de lemn, spre a-i da rezistență și durabilitate; a întări un obiect (de lemn) prin legături metalice. ♦ A îmbrăca un obiect cu plăci din metal prețios, a împodobi ceva cu aur, argint sau pietre scumpe. 2. A lega cu fiare, cu lanțuri, în obezi etc. un om arestat sau condamnat; a încătușa. 3. A încuia, a zăvorî o ușă, o încăpere. ♦ Refl. (Despre oameni) A se închide sau a se izola în casă, fără să (mai) vadă pe nimeni. 4. A bate cu ciocanul pietrele de moară spre a le face crestături, șanțuri, zimți. ♦ A face zimți pe muchea unei monede; a zimțui. – Lat. fabricare (apropiat de fier).
- Sinonime: FERECÁ vb. 1. a șinui. (A ~ carul, roata.) 2. a îmbrăca. (A ~ un obiect cu argint.) 3. v. încătușa. 4. v. încuia.
- Antonime: A fereca – a dezlănțui, a desfereca
- Ortografie: ferecá vb., ind. prez. 1 sg. férec, 3 sg. și pl. férecă, 1 pl. ferecăm
Exemple pentru fereca
- Dacă am înțelege că suntem nisip
Dacă am înțelege că suntem nisip
am fereca ferestrele și ușile
să-mpiedicăm vântul să ne descompună.
Și-atunci ne-am plimba pe plajă
în zilele cu soare
pentru a acoperi golurile pe care le avem în corp;
ne-am contopi bucuroși cu orice recipient
pentru a-i putea fura forma și mirosul. (Menotti Lerro)
» mai multe citate despre fereca...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia