exclama
- EXCLAMÁ, exclám, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (și prelungit), ca urmare a unei stări afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.
- Sinonime: EXCLAMÁ vb. a striga. (Bravo!, a ~ el.)
- Ortografie: exclamá vb., ind. prez. 1 sg. exclám, 3 sg. și pl. exclámă
Exemple pentru exclama
- De-a născoci noi ipoteze...
De-a născoci noi ipoteze doi filozofi s-au dus
Ca să găsească ce cătau în aer gol în sus.
Ast-o făcuse ei ades și fără de balon,
Acuma însă depărtați de-a lumii mare zvon
Pământu-ntreg li se părea un plan pestriț departe.
Și fericit unul din ei exclamă: Frate, frate,
Mă simt acuma desfăcut, deasupra noastră nimeni.
Celălalt se uită supărat la goala adâncime:
Eu, zău că nu zise apoi
Nu văd pe nimeni nici sub noi. (Mihai Eminescu)
» mai multe citate despre exclama...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
