dictionar roman englez

eponim


  1. EPONÍM, -Ă, eponimi, -e, s.m., adj. 1. S.m. Magistrat care, în antichitate, dădea numele său anului. 2. Adj. Care dă numele său unui oraș, unei regiuni etc. – Din fr. éponyme.
  2. Ortografie: eponím s. m., adj. m., pl. eponími; f. sg. eponímă, pl. eponíme
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro