duruit
- DURUÍT, dăruituri, s.n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – V. durui.
- Sinonime: DURUÍT s. v. huruitură.
- Ortografie: duruít s. n., pl. duruíturi
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
