dumica
- DUMICÁ, dumíc, vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment. 2. A tăia pe cineva în bucăți; a ciopârți; p. ext. a distruge, a nimici. [Prez. ind. acc. și: dúmic]. – Probabil lat. *demicare (< mica 'bucățică, fărâmitură').
- Sinonime: DUMICÁ vb. v. amesteca, ciopârți, mesteca, sfârteca, sfâșia.
- Ortografie: dumicá vb., ind. prez. 1 sg. dumíc, 3 sg. și pl. dumícă
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia