ducere
- DÚCERE, duceri, s.f. Faptul de a (se) duce1; plecare; mers. – V. duce1.
- Sinonime: DÚCERE s. 1. v. cărat. 2. v. plecare. 3. v. trasare. 4. v. susținere.
- Ortografie: dúcere s. f., g.-d. art. dúcerii; pl. dúceri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
