dictionar roman englez

domnitor


  1. DOMNITÓR, -OÁRE, domnitori, -oare, s.m., adj. I. S.m. Domn (3); spec. titlu purtat de suveranii României între 1859 și 1881; persoanaă care avea acest titlu. II. Adj. 1. (În sintagma) Familie (sau casă) domnitoare = dinastie. 2. Fig. (Rar) Care domnește, stăpânește, domină. – Domni + suf. -tor.
  2. Sinonime: DOMNITÓR s. (IST.) cârmuitor, conducător, domn, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cârmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.)
  3. Ortografie: domnitór adj. m., s. m., pl. domnitóri; f. sg. și pl. domnitoáre

Exemple pentru domnitor

Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro