desfide
- DESFÍDE, desfid, vb. III. Tranz. 1. A chema, a provoca pe cineva să dovedească un lucru, știut fiind că nu va reuși. ♦ A spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil. 2. A înfrunta, a nesocoti o primejdie; a sfida, a brava. [Forme gramaticale: nu are timpuri trecute] – Din fr. défier, lat. diffidere (după sfida).
- Sinonime: DESFÍDE vb. v. sfida.
- Ortografie: desfíde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfíd; conj. prez. 3 sg. și pl. desfídă (nu are forme de timpuri trecute)
Exemple pentru desfide
- Sonetul 66
Sătul de tot, chem moartea să m-aline,
Căci văd că cel capabil azi cerșește
Că pușlamaua umblă-n haine fine,
Că cel onest trădat e mișelește,
Cinstirea este dată la întâmplare,
Virtutea pură este siluită,
Desăvârșirea-i terfelită tare
Puterea-i șchioapă și secătuită,
Celui ce știe, gura i se-nchide,
Prostul pretinde c-are învățătură,
Minciuna adevărul îl desfide,
Cel bun e rob la rău în bătătură.
Sătul de tot, aș vrea să plec departe,
Dar dacă mor, de dragul meu n-am parte. (William Shakespeare)
» mai multe citate despre desfide...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia