descurajare
- DESCURAJÁRE, descurajări, s.f. Faptul de a (se) descuraja; p. ext. starea celui care și-a pierdut curajul; deprimare, demoralizare. – V. descuraja.
- Sinonime: DESCURAJÁRE s. demoralizare, depresiune, deprimare, (livr.) marasm, (înv.) demoralizație, (fig.) demobilizare. (Stare de ~.)
- Antonime: Descurajare – încurajare
- Ortografie: descurajáre s. f., g.-d. art. descurajării; pl. descurajări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
