dereglare
- DEREGLÁRE, dereglări, s.f. Acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; stricare, deranjare. – V. deregla.
- Sinonime: DEREGLÁRE s. 1. v. defectare. 2. defect, defectare, defecțiune, deranjament. (~ în funcționarea unui aparat.) 3. (MED.) deranjament, tulburare. (~ organică, funcțională.)
- Antonime: Dereglare – reglare
- Ortografie: deregláre s. f. reglare
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
