culcare
- CULCÁRE, culcări, s.f. Acțiunea de a (se) culca; culcat. 1. Așezare în poziție orizontală. ♦ Momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce. 2. (Adesea art., cu valoare de interjecție) Întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat. – V. culca.
- Sinonime: CULCÁRE s. 1. culcat, întindere, lungire, trântire. (~ cuiva după-amiază.) 2. odihnă. (Mergeți la ~.) 3. v. doborâre. 4. doborâre, tăvălire. (~ ierbii în picioare.) 5. v. aplecare.
- Antonime: Culcare – deșteptare, sculare
- Ortografie: culcáre s. f., g.-d. art. culcării; pl. culcări
Exemple pentru culcare
- La culcare cu tine!
- Roiuri de ciori
prin copacii parcului
se ciorovăiesc-
la ceas de seară
ora de culcare (Olga Duțu)
» mai multe citate despre culcare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
