complinire
- COMPLINÍRE, compliniri, s.f. Acțiunea de a complini și rezultatul ei; întregire, împlinire, completare; (concr.) ceea ce complinește. – V. complini.
- Sinonime: COMPLINÍRE s. v. completare, împlinire, întregire, rotunjire.
- Sinonime: COMPLINÍRE s. 1. v. completare. 2. (GRAM.) determinare. (Un verb fără ~.)
- Ortografie: compliníre s. f., g.-d. art. complinírii; pl. compliníri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
