comandament
- COMANDAMÉNT, comandamente, s.n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. ◊ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. Fig. Precept, poruncă, regulă, normă. 3. (Jur.) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din fr. commandement.
- Sinonime: COMANDAMÉNT s. v. cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție, trebuință.
- Ortografie: comandamént s. n., pl. comandaménte
Exemple pentru comandament
- Luna este departe de ocean
Luna este departe de ocean
Și, totuși, cu mâini de ambră
Îl conduce, docil copil,
De-a lungul acestei plaje, albă.
El nu se-abate nici măcar c-un grad;
Privind-o în ochi atent și sfios aparte,
El vine de departe și se-apropie de-oraș
Doar pentru a pleca din nou departe.
O, Doamne, a ta e mâna cea de ambră,
Iar iar eu sunt marea de departe
Supusă oricărui comandament pe care ochii tăi
Mi-l impun, micșorand distanța care ne desparte. (Emily Dickinson)
» mai multe citate despre comandament...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia