coltuc
- COLTÚC, coltuce, s.n. 1. Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lungi. 2. (Reg.) Pernă mică servind drept căpătâi. ♦ Perniță (de ace). [Pl. și: coltucuri] – Din tc. koltuk.
- Sinonime: COLTÚC s. v. perniță, pernuță, pui, puișor, puiuț.
- Ortografie: coltúc s. n., pl. coltúce
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia