coabitare
- COABITÁRE, coabitări, s.f. (Jur.) Faptul de a coabita. [Pr.: co-a-] – V. coabita.
- Sinonime: COABITÁRE s. (JUR.) coabitație, conviețuire, trai. (~ lor a durat până la sfârșitul vieții.)
- Ortografie: coabitáre s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coabitării; pl. coabitări
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
