cazma
- CAZMÁ, cazmale, s.f. 1. Unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, alcătuită dintr-o lamă metalică, ușor concavă, cu muchie ascuțită, fixată la o coadă dreaptă de lemn; hârleț. 2. (Reg.) Târnăcop. 3. Lovituri de cazma (1, 2). – Din tc. kazma.
- Sinonime: CAZMÁ s. v. hârleț.
- Sinonime: CAZMÁ s. v. târnăcop.
- Ortografie: cazmá s. f., art. cazmáua, g.-d. art. cazmálei; pl. cazmále
Exemple pentru cazma
- Bărbatul
Am dat un telefon la mine acasă
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă
O voce sugrumată, de bărbat.
Și am închis și-am mai format o dată
Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt
Și-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.
Era băiatul meu, o, doamne sfinte,
Și eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns și eu un biet părinte
Și-o amintire, doar, am să rămân.
"Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
Și l-am simțit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.
Așa ne îngropăm la noi în oase
Pe-naintașii ce se sting mereu
Și încă sun la telefon acasă:
"Tu, spune-mi ce mai faci, băiatul meu?" (Adrian Păunescu)
» mai multe citate despre cazma...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia