carturar
- CĂRTURÁR, cărturari, s.m. Învățat, erudit; savant. – Din ngr. hartulários.
- Sinonime: CĂRTURÁR s. v. învățat.
- Antonime: Cărturar – necărturar
- Ortografie: cărturár s. m., pl. cărturári
Exemple pentru carturar
- Mai sus
Astâmpărată foamea și ispășită truda,
Un neastâmpăr altul îți întețise ciuda.
Simțindu-și istețimea, năvalnică să-nvețe,
Ea se-ncepea-ntristată și se sfârșea-n tristețe.
Umblai să știi ce tace și ce nu se arată,
Aproape-nchipuite prin ceață câteodată.
Răzbirea la lumină nu-ți mai era de-ajuns,
După ce-ai stat ca lupii și iepurii ascuns.
Râvneai mai sus cu mintea decât era datoare
Zvâcnirea unei schițe, făcută de-ncercare.
Te tulbura năluca trecând, ți-era urât
Ca unui fără vlagă oștean posomorât.
În liniștea făpturii erai neliniștit,
Uitându-te cocorii că zboară-n asfințit.
Deși trezit și slobod, te frământai că ți-s
Și zilele-ncâlcite în restul unui vis.
De altfel, mărginirea-n vremelnica durată
Îți e de-atunci rămasă și astăzi măsurată.
O zi erai mai ager și alta mai amar:
Aveai otravă-n tine, de-atunci, de cărturar.
Trecuse parcă timpul de partea ceealaltă.
Parcă trăiseși moartea cu viața laolaltă. (Tudor Arghezi)
» mai multe citate despre carturar...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
