carare
- CĂRÁRE, cărări, s.f.1. Drum îngust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cărările = în tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe două cărări = a se clătina în mers; a fi beat. A-i tăia (sau a-i închide) cuiva cărarea (sau cărările) = a opri pe cineva să facă sau să continue un drum. A-și îndrepta cărările = a apuca într-o direcție. A-i scurta (cuiva) cărările = a omorî (pe cineva) 2. Linie obținută prin despărțirea în două a părului de pe cap. Lat. carraria.
- Sinonime: CĂRÁRE s. v. lătunoaie, răritură.
- Sinonime: CĂRÁRE s. 1. v. cărat. 2. v. potecă.
- Ortografie: căráre s. f., g.-d. art. cărării; pl. cărări
Exemple pentru carare
- Unii din pădure aduc vreascuri pe cărare, alții sunt numai la plimbare.
» mai multe citate despre carare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia