cantona
- CANTONÁ, cantonez, vb. I. Intranz. 1. A se instala pentru un timp oarecare într-un cantonament. 2. A rămâne pe loc. 3. Refl. (Fig.) A se limita. – Din fr. cantonner.
- CANȚÓNĂ, canțone, s.f. 1. Poezie lirică italiană medievală, de origine provensală, consacrată iubirii cavalerești. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, apropiat de cântecul popular, care, cu timpul, a devenit o piesă instrumentală. – Din it. canzone.
- Sinonime: CANTONÁ vb. (MIL.) (înv.) a tăbărî. (Trupele au ~ într-o comună.)
- Ortografie: cantoná vb., ind. prez. 1 sg. cantonéz, 3 sg. și pl. cantoneáză
- Ortografie: canțónă s. f., g.-d. art. canțónei; pl. canțóne
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia