calmuc

CALMÚC, -Ă, calmuci, -ce s.m. şi f., adj. 1. S.m.şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Regiunii Calmuce. 2. Adj. Care aparţine Regiunii Calmuce şi populaţiei ei, privitor la această regiune şi la populaţia ei; calmucesc.3. S.f. Limbă din familia altaică, ramura mongolă, vorbită de calmuci. – Din rus. kalmyk.

Ortografie: calmúc s. m., adj. m., pl. calmúci; f. sg. calmúcă, g.-d. art. calmúcei; pl. calmúce

Eşti în ţara...
Eşti în ţara berei mândre şi-a cârnaţilor cu piele,
Eşti în sânul măslinoasei şi brigandei d-azi Elade;
La muscal vii şi la turcul ce domneşte multe neamuri,
Eşti în patria musteţii iubitoare de pomade.
Ba, tu eşti în România, căpătâiul de venituri
Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos şi ţi se şade.
Unde cel venit scutitu-i de-orice greu şi datorie
Ş-unde vita cea străveche de român ce-l sudui, bade,
Poartă-n spatele nătânge pe-orişicare-i vine-n minte
Să clocească-a lui seminţe pe-ăst popor ce-i duce-n spate.
Unde prazi fără de milă, făr' să-ţi pese, spre-a te-ntoarce
Înstărit în a ta ţară, să trăieşti din aste prade.
Unde fiii proprii ţări îi sug măduva din oase
Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri şi parade,
Numai limba strămoşească s-o vorbeşti nici nu se cade,
Unde-a oamenilor fală şi mândrie nu consistă
Decât c-au ştiut mai bine s-uite limba ţării toate,
Unde chiar numirea ţării este doar o ironie,
Căci român nu e nimica nici în case, nici pe strade. (Mihai Eminescu)
» mai multe citate despre calmuc...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia