butuci
- BUTUCÍ, butucesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A băga picioarele, mâinile sau gâtul unui arestat sau ale unui prizonier într-un butuc (5). – Din butuc.
- Ortografie: butucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. butucésc, imperf. 3 sg. butuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. butuceáscă
Exemple pentru butuci
- Peisaj
Au început să mișune, poznașe,
Pentru șoferi grăbiți, mineri sau clerici,
Indicatoare noi, în vechi orașe:
«Atenție sporită! Trec biserici!»
Cu lanț încinse, trase c-o tânjală,
Alunecă, melci pașnici, pe butuci
Și sfinții nevrozați, pe tencuială,
Își fac cu limba nevăzute cruci.
În fața lor, se cască o distanță
Imensă, presărată cu nevoi,
Când secole-am trăit în transhumanță
Acum plimbăm biserici: n-avem oi!
Și ca un miel, care-a rămas de turmă,
Clopotnița dispare fără urmă. (Marin Sorescu)
» mai multe citate despre butuci...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia