bre
- BRE interj. 1. (Fam.) Cuvânt cu care atragem atenția cuiva că ne adresăm lui. 2. (De obicei repetat) Cuvânt care exprimă mirare. – Din tc. bre.
- Sinonime: BRE interj. v. hăi, măi.
- Ortografie: bre interj.
Exemple pentru bre
- Samson (uitându-se stingherit spre spectatori): Doamne, câtă lume! (Clatină nemulțumit din cap.) Și când te gândești că-i zi de muncă... Și când te gândești că fânul zace polog... N-are cine să-l întoarcă... N-are cine să-l adune... (Înaintează spre scenă, nemulțumit. Se uită cu reproș la spectatori.) Măi, oameni buni! Voi chiar n-aveți treabă la voi acasă? (Urcă în scenă pe scărița din dreapta, mormăind indignat.) Poate că nu știți să bateți coasa. Dar de dat cu grebla, tot natul știe... (Către Baci): Cumetre! Ce-i cu atâta lume la tine-n bătătură? Ai pus de nuntă?
Baciul (cu tratatul deschis, în mână, privind peste ochelari, aspru): Lasă, bre, lumea-n pace! Nu-i treaba dumitale!... (Valeriu Butulescu)
» mai multe citate despre bre...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia