dictionar roman englez

branciog


  1. BRANCIÓG, brancioguri, s.n. (Reg.) Pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie. – Et. nec.
  2. Ortografie: brancióg s. n., pl. brancióguri
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro