blanc
- BLANC1 s.n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.
- BLANC2, blancuri, s.n. Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din fr. blanc.
- Sinonime: BLANC s. (TIPOGR.) albitură. (ul completează spațiile albe dintre cuvinte.)
- Ortografie: blanc (piele tăbăcită, material insensibil) s. n., pl. bláncuri
- Ortografie: blanc (spațiu alb) s. n., pl. bláncuri
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
