dictionar roman englez

blanc


  1. BLANC1 s.n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.
  2. BLANC2, blancuri, s.n. Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. – Din fr. blanc.
  3. Sinonime: BLANC s. (TIPOGR.) albitură. (ul completează spațiile albe dintre cuvinte.)
  4. Ortografie: blanc (piele tăbăcită, material insensibil) s. n., pl. bláncuri
  5. Ortografie: blanc (spațiu alb) s. n., pl. bláncuri
Contact | Noutăți | Unelte gratuite

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia

www.ro-en.ro trafic.ro