bisector
- BISECTÓR, -OÁRE, bisectoare, s.f., adj. 1. S.f. Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2. Adj. (În sintagma) Plan bisector = plan care împarte un diedru în două diedre egale. – Din fr. bissecteur.
- Ortografie: bisectór adj. n., s. f., bisectoáre, g.-d. art. bisectoárei; pl. n. și f. bisectoáre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia