batiste

Poemul IV
În inima verii
dimineaţa este cuprinsă de furtună.

Norii trec ca batiste albe de "adio";
vântul călătorind, îi flutură în mâinile sale.

Inima infinită a vântului
pulsând deasupra iubirii noastre tandre.

Orchestral şi divin, răsunătoare printre copaci
ca o limbă bogată în războaie şi cântece.

Vânt ce înlătură frunzele moarte cu o atingere rapidă
şi îndoaie săgeţile pulsânde ale păsărilor.

Vânt ce-o răstoarnă pe ea în valul fără de stropi
şi-n substanţa fără de povară, şi-n flăcări aplecate...

Din abundenţă, săruturile ei sparg şi afundă,
asaltate la porţile vântului de vară. (Pablo Neruda)
» mai multe citate despre batiste...

Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc şi informaţii puse la dispoziţie de DEX online şi Citatepedia