bancruta
- BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.
- BANCRÚTĂ, bancrute, s.f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.
- Sinonime: BANCRUTÁ vb. v. falimenta.
- Sinonime: BANCRÚTĂ s. v. faliment.
- Ortografie: bancrutá vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză
- Ortografie: bancrútă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancrúte
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
