baba
- BABÁ, babale, s.f. Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. – Din tc. baba.
- BÁBĂ, babe, s.f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă1. ♦ Spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ◊ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele nouă sau douăsprezece zile ale lunii martie, în care vremea este adesea foarte schimbătoare. ◊ (Fam. și glumeț) Soție ◊ (În sintagmele) (De-a) baba-oarba = joc de copii în care unul dintre ei, legat la ochi, încearcă să-i prindă pe ceilalți. De-a baba-gaia = joc de copii în care unul dintre ei, care face pe cloșca, își apără 'puii' înșirați, în linie, în spatele lui, împotriva altuia care face pe 'gaia'; de-a puia-gaia. II. 1. Bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn. 2. Parte a unei copci în formă de toartă (numită și femeiușcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită și moș). 3. (Iht.) Zglăvoacă. 4. (Reg.) Ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede. – Din bg., scr., ucr. baba.
- Sinonime: BÁBĂ s. v. babiță, bunică, butonieră, cheotoare, mamă, mamă mare, mătușă, moașă, nevastă, pelican, piedin, soție, tanti, urechea-babei, urechiușă, vier-me-alb, zglăvoacă.
- Sinonime: BÁBĂ s. 1. bătrână, (reg.) băbătie, (fam.) babetă. 2. v. vrăjitoare
- Ortografie: babá s. f., art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále
- Ortografie: bába -oárba s. f. art.
- Ortografie: bábă s. f., g.-d. art. bábei; pl. bábe
Exemple pentru babă
- Ce mi-e Baba Rada, ce mi-e Rada Baba.
- Își scutură baba Dochia cojocul.
- Țara arde și baba se piaptănă.
- Mâinile care ajută sunt mai sfinte decât gurile care se roagă. (Sai Baba)
» mai multe citate despre BABA...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia