autotelic
- AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.
- Ortografie: autotélic adj. m. (sil. a-u-), pl. autotélici; f. sg. autotélică, pl. autotélice
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia