anafora
- ANAFORÁ, anaforale, s.f. (În Moldova și în Țara Românească, în sec. XVIII – XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător). 2. Proclamație a domnitorului. – Din ngr. anafora.
- ANAFÓRĂ1, anafore, s.f. Procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze sau părți de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii. – Din fr. anaphore, lat. anaphora.
- ANÁFORĂ2 s.f. v. anafură.
- Ortografie: anaforá (raport) s. f., art. anaforáua, g.-d. art. anaforálei; pl. anaforále
- Ortografie: anafóră (figură de stil) s. f., g.-d. art. anafórei; pl. anafóre
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia
