aiurare
- AIURÁRE, aiurări, s.f. Faptul de a aiura. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiuríre s.f.] – V. aiura.
- Sinonime: AIURÁRE s. v. delir.
- Ortografie: aiuráre s. f., g.-d. art. aiurării; pl. aiurări
Exemple pentru aiurare
- Rondelul țiganilor
Țiganii merg fără-ncetare-
Nu știu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinși de-o vecinică chemare.
Cu galbeni ochi pierduți în zare,-
De când se știu s-au pomenit-
Țiganii merg fără-ncetare:
Nu știu nici ei când au pornit.
Mereu țigani, cu mic, cu mare,
Au tot născut și-au tot murit -
Și tot spre visul ne-mplinit,
Răpiți de-aceeași aiurare,
Țiganii merg fără-ncetare. (Alexandru Macedonski)
» mai multe citate despre aiurare...
Acest site este bazat pe Lexica © 2004-2026 Lucian Velea
Pe această pagină se găsesc și informații puse la dispoziție de DEX online și Citatepedia